Fotograful bisexual: partea 1

Era toamnă târzie, mă dusesem în parc ca să fotografiez frunzele galbene căzute din copacii care se pregăteau de iarnă. Stăteam înghesuit în vagonul de metrou cu care mă întorceam acasă când m-au fulgerat ochii ei. O văzusem de mai multe ori în metrou, avea niște ochi de un albastru de vis, un chip ireal de frumos, ziceai că este o păpușă în dimensiuni reale. Prin înghesuiala din metrou, am observat că se apropie de mine. Nu am știut cum să reacționez atunci când i-am simțit trupul cum se lipește de mine.

Oare ce vroia ea de la mine, sunt un bărbat obișnuit, am nevastă și copii acasă, nu am avut prea multe aventuri extra-conjugale. Ce vrea de la mine, frumusețea asta de femeie? Sincer să fiu, nici nu am bani ca să mă gândesc la o aventură cu ea.

Aveam, agățate de gât, aparatele mele de fotografiat, gențile cu obiectivele de rezervă, filtrele și accesoriile necesare. Fotografia este o pasiune a mea.

”Bună!”, aud vocea ei șoptită. ”Te pricepi la fotografii?”. Nu știam ce să-i spun, mă fascina frumusețea chipului ei. O mai văzusem de multe ori în metrou. Atunci când mergeam sau mă întorceam de la serviciu, dar nu am dialogat niciodată cu ea.

”Da, mă pricep la fotografii, de ce întrebi?” i-am răspuns eu timid. Ochii ei mari au clipit cu interes către mine. ”Am nevoie de un fotograf, trebuie să trimit câteva fotografii unei reviste care m-a selectat pentru un editorial fotografic”, mi-a răspuns ea. ”Te voi plăti pentru efortul depus” a mai adăugat ea cu o privire foarte șăgalnică… Înainte de următoarea stație, cu un gest discret, mi-a băgat în buzunar un petic de hârtie scos din poșeta ei și a coborât zâmbindu-mi fermecător.

Zilele următoare m-am luat cu treburile casnice, cu serviciul și am uitat de întâmplarea din metrou. Când soția mi-a pus hainele la spălat, a găsit petecul de hârtie în buzunarul meu și, cu un zâmbet ironic, mi-a zis: ”Uite că te caută clientele, ți-au lăsat și numărul de telefon, mdea!”. Am bâlbâit câteva explicații puerile și m-a lăsat în pace.

A doua zi am sunat-o de la serviciu. Era bucuroasă că nu am uitat de rugămintea ei și am stabilit să ne vedem sâmbătă pentru o ședință foto. Avea o voce zglobie care m-a bine dispus, mă gândeam deja ce echipamente să folosesc pentru un portret foarte reușit.